Între 30-31 mai 2017, la Helsinki, în cadrul reuniunii de vară a membrilor IFFRO (International Federation of Reproduction Rights Organisations,  federație ce are două reprezentante din România – Copyro și Opera Scrisă.ro), am avut ocazia de a cunoaște, direct de la surse și decidenți, aplicarea directivelor europene în materie. Fostul coordonator al implementării Dreptului de Împrumut Public (Public Lending Right – PLR) în Marea Britanie, dr. Jim Parker, actualul coordonator al rețelei internaționale PLR, a atras atenția asupra faptului că România tergiversează implementarea acestei directive, fiind în situația de a intra în procedura europeană de infringement. Întrebat de oficialii de la Bruxelles și de cei ai IFFRO dacă noii reprezentanți ai puterii politice de la București întreprind ceva concret în rezolvarea acestei probleme, am răspuns rabinic: Sunt prea mulți autori copy-paste printre decidenții politici ca să nu rezolve implementarea Dreptului de Împrumut Public în România! Dincolo de orice fel de diplomație, am luat exemplul Finlandei, țară care și-a trecut în programul său de aniversare a centenarului ”creșterea compensațiilor PLR (increase in PLR compensations as a part of Finland 100 centenary celebration)”. Creșterea este remarcabilă: de la 8,475 milioane de Euro, în 2016, la 14,2 milioane de Euro, în 2017, de la bugetul de stat! În clipa în care voi vedea într-un program de celebrare a celor 100 de ani de la Unire că Guvernul României se va achita de obligațiile sale europene și va da primii bani pentru PLR, voi putea afirma că trăiesc într-un stat normal și european. Până atunci, politicile publice vor fi doar o cultură de infringement!

În conformitate cu legislaţia europeană, Dreptul de Împrumut Public (Public Lending Right – PLR)  este un drept legal al autorilor. Guvernele din 28 de ţări de pe continent au introdus şi aplică sistemele PLR, Danemarca încă din 1946 şi Norvegia din 1947. Dar, în ciuda Directivei europene de ,,Împrumut-Închiriere“, elaborată în 1992, conform căreia fiecare stat membru UE trebuie să implementeze un sistem PLR, există încă ţări europene care nu s-au conformat acestei obligaţii. Între ele şi România, membră a Uniunii Europene din 2007.

Peste tot în lumea europeană unde se aplică Public Lending Right, banii pentru despăgubirea autorilor şi editurilor sunt daţi exclusiv de la bugetul de stat, nu de la biblioteci, nu de Consiliile judeţene şi locale. Polonia, de exemplu, care acordă din bugetul de stat 1 milion de euro prin ministerul lor de cultură, a făcut rost de acești bani taxând cazinourile și jocurile de noroc. La noi, banii pentru PLR trebuie să fie daţi, prin bugetul de stat, anual, într-un fond la Ministerul Culturii. Execuția bugetară pentru PLR trebuie făcută de organismal de gestiune reprezentativ care să preia suma prevăzută prin bugetul de stat şi să o distribuie autorilor și editorilor după softurile anuale și acreditate european, ca să știm exact ce cărţi au fost cerute la împrumutul din bibliotecile publice ale patriei. De asemenea, când se va aplica această Directivă pentru PLR, ar trebui găsiţi bani şi pentru un soft comun pentru toate bibliotecile.

Legea drepturilor de autor a funcţionat și funcționează după cum e starea vremii, de azi pe mâine, după interese mai mari sau mai mici, de partid sau de grup. Propunea recentă a Guvernului de modificare a Legii 8 este departe de spiritul european, încălcând principii constituționale ori de Cod al Muncii. A fost o propunere guvernamentală fără nici-o susținere a autorilor și editorilor!  Sper ca mintea cea din urmă a parlamentarilor români să triumfe și modificarea Legii Drepturilor de Autor să fie făcută cu acordul tuturor părților implicate!

Dan Mircea CIPARIU