În 2010, Catia Maxim publica un nou roman, intitulat “Între timpuri”, Editura Tracus Arte. “Romanul Catiei Maxim cuprinde două secvenţe temporale : trecut şi prezent. Autoarea reuşeşte printr-o tehnică a planurilor paralele, de trecere de la o stare afectivă la alta, de la un cadru imagistic la altul, de la o etapă istorică evoluată la o alta, cu caracter involutiv, să alunece uşor, adaptându-se oricărei situaţii ce implică schimbarea.” , a scris  Claudia Minela în revista Singur. Andra Rotaru a dialogat cu autoarea despre romanul “Între timpuri”:

Cartea surprinde multiple faţete ale unei epoci în schimbare, ale unor mentalităţi şi situaţii politice tranzitorii care modelează personajele. Ce se întâmplă cu instinctele şi năravurile vechi ale personajelor, cum se împacă ele cu noile provocări?

Mi-a fost teamă să scriu Între timpuri, deși simțeam că venise momentul să încerc și altceva: primele romane trataseră relații de cuplu, cu piscuri și prăpăstii inerente. Am avut însă șansa să am niște bunici și părinți a căror viață s-a derulat, în mare parte, înainte de venirea comuniștilor. Bunicii și părinții mei s-au născut și au trăit în București: prin urmare, în casa și familia mea, atmosfera micului Paris s-a hrănit la lumina unei candele. Străbunicii și bunicii dinspre tată, negustori din tată în fiu, oameni gospodari și aprigi au respectat munca și banul. Între timpuri desenează- atât cât m-am priceput – trecerea de la un capitalism rudimentar la un comunism barbar și inuman. Tranziția a fost dureroasă, mai ales că România a mai cunoscut și alte experiențe istorice nefericite. Nu neapărat însă, componenta istorică m-a preocupat, ci mai degrabă dimensiunea umană și psihologică a personajelor. Migrarea de la sat la oraș, transformarea dureroasă și incompletă a țăranului în orășean, lipsa lui de instrucție și disperarea obsesivă de a câștiga mulți bani au constituit premisele unui personaj verosimil și, mi-ar plăcea să cred, nedatat. Tudor, adolescentul de la Glodeni, își păstrează instinctul de țăran și, prin urmare viclenia de a-i prosti pe orășeni. Provocările sau aventurile pe care personajele le caută sau sunt silite să le facă față, fie le fac puternice, fie slabe. Chiar dacă mi-am impus să nu emit judecăți prin intermediul scrisului și, cu atât mai puțin, să ofer soluții, există în roman convingerea că, indiferent de conjuncturi economice, politice sau istorice, un om rămâne ce e prin naștere și educație… Rareori, năravul are leac.

Cum a decurs documentarea pentru recrearea perioadelor cuprinse în roman (1930-1990)? 

De când am început să scriu, am identificat, în viața reală, cele mai sugestive exemple și provocări iar, la finalul fiecărui roman, aveam deja pregătită o nouă poveste oferită de viață.
L-am cunoscut pe Tudor, i-am vizitat cartierul, casa și am stat de vorbă cu el, în mai multe rânduri. M-a impresionat povestea lui și i-am promis că voi scrie o carte … Regret că nu a apucat să-și citească romanul vieții. Din când în când, aprind însă o lumânare pentru odihna lui, mulțumită că am avut prilejul să-i cunosc povestea. Restul au fost amintiri, povești ale familiei mele, completate de experiența personală din anii 1970-1990.

“Trecerea timpului luminează mai clar amintirile”

Așa cred… Romanul sugerează că oricare eveniment are o anume proiecție la cald, însă peste un timp, amintirea lui capătă altă configurație. Trecerea timpului face posibil ca încrâncenarea sau excesele de moment să dispară, iar amintirea să se configureze limpede, obiectiv și lucid. Povestea lui Tudor se completează de la o pagină la alta cu un prezent anemic, redat grafic în times new roman și amintiri consistente, redate în italice. Tonalitatea epică evidențiază o asumare a greșelii, dar și speranța- mai ales la final- că eroarea nu ar trebui să se repete. E mai degrabă un îndemn prietenesc adresat citititorului…

Una dintre replicile memorabile ale cărţii,rostită de Matei, fratele lui Tudor: “Nu citind faci bani. (…) Lasă-i pe neisprăviţi să-şi bată capul cu cititul”. În ce mod fostul trai sătesc îşi pune amprenta asupra evoluţiei şi devenirii personaj