Igor Ursenco (9 februarie 1971), scriitor, scenarist, filosof și teoretician al culturii, freelancer poliglot. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și Republica Moldova. Întemeietorul și promotorul activ al metodei artistice integratoare cunoscute sub numele de eres arhetipal, totodată e considerat a fi agentul catalist al semiosofiei, înțeleasă ca „mișcare pneumatică a textului”.

A tradus din manifestele teoriei cinematografice ale lui Iury Tîneanov (rusă),pastile editoriale semnate de Umberto Eco (italiană), proze scurte din Juan Manuel dePrada (spaniolă), compilații parenetice marca Nicolae Milescu Spătarul (slavonă) și studii pedagogice în viziunea lui Anton Makarenko (rusă). Propune sporadic revistelor de specialitate „Metaliteratura” (editată de Academia de Ṣtiinţe a Republicii Moldova și Facultatea de Filogie a Universității „Ion Creanga”) și „Intertext” (editată de Institutul de Cercetări Filologice și Interdisciplinare din cadrul Universității Libere Internaționale din Republica Moldova) incursiuni critice în literatura actuală, contribuind și cu materiale pentru enzinele de literatură & cultură clujene „EgoPhobia” și „Europe’s Times and Unknown Waters”.

Prezent cu profiluri artistice în „Antologia poeziei maramureșene de la origini pînă în2009” (2010), „Antologia prozei scurte transilvane actuale” (2010) și cartea de interviuri „Convorbiri cu elite”(2011),invitat special al revistei electronice clujene„EgoPhobia”, nr. 31(http://egophobia.ro/?tag=igor-ursenco).

A publicat până acum 9 titluri în varii genuri artistice (proză, poezie, ficțiune cinematografică & dramaturgie, eseuri critico-filosofice):

1) Monstrul Spaghetelor Zburătoare” (poeme thriller), 2012;

2) S.T.E.P. (proză scurtă, 2011);

3) EgoBesTiaR (alte eseuri trans-culturale, 2011);

4) Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (antologie internațională, 2011);

5) Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureșeană și basarabeană

contemporană (antologie lirică internațională, 2010);

6) apoptosium (versuri, 2010);

7) Teo-e-retikon (eseuri trans-culturale & glose meta-semantice, 2009);

8) retina akashică (scenarii film artistic & piese de teatru, 2009);

9) „Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iμagω” (versuri, 1997/2009).

 A luat premii naționale și regionale pentru proză scurtă, poezie și eseu.

Autorul pregăteşte un triller menipeic în proză, care exploatează valențele pre-moderne ale genului cunoscut sub numele de „menipeie” în special datorat „cinicilor de la Akademos” (Menippus din Gadara, Diogene sau Bion Boristeneanul).

Manuscrisul (cu titlul final „Kaïros Moldav”) e traversat de călătorii terestre (cu taxiul, maxi-taxiul, troleul, Fordul șefului ori Mercedesul guvernamental) și proiecții pneumatice (inițieri și actualizări akåșice, flash-uri mitologice, insight-uri numerologice, statistici ocultate ori catabaze orfice) din viața reală a autorului, dezvăluiri despre background-ul astral al unui maior de poliție rutieră și scene inefabile din teatrul unui singur autor, toate împletindu-se reciproc până la ștergerea oricărei frontiere dintre ficțiune și realitate, pretextând tot atâtea motive pentru a face o breșă în linearitatea istoriei oficiale a micii Republici balcanice. Dacă vă permite spațiul tipografic, mai jos propun un excerpt dintr-un dialog înspre final:
„ − …te asigur că același spirit profet, care vorbea despre un „(Dumne)zeu necunoscut” cu mult până la oficierea creștinismului oficial, se referă și la condiția basarabenilor, ultima populație europeana colonizată, cal la 4 milioane de cobai gregari care au preluat karma celor 23 de milioane de cetățeni oficiali ai Republicii România…
− Îmi spui toate astea de parcă ar trebui să concluzionez că nu știu ce parte intangibilă a României ar fi fost „exilată” pe teritoriul actual al Republicii Moldova…
− Exact! Voi, basarabenii, ați preluat volens-nolens asupra voastră destinul karmic pe care România a reușit să-l evite ireversibil începând cu data de 16 mai 1812: prin Tratatul de Pace de la București teritoriul dintre râurile tragice Prut şi Nistru avea să devină mica excrescență benignă care, dacă chirurgii imperialiști ai lumii nu o extirpau conform planurilor lor anexioniste, putea deveni malignă pentru întregul corp românesc!”.

Blog personal: http://igorursenco.blogspot.com