În ultima vreme, după ce am participat la evenimente culturale importante la Timişoara, Craiova, Cluj, Iaşi şi Bucureşti, problema desemnării unui capitale culturale europene în România ridică şi probleme de infrastructură culturală, şi de identitate şi viziune culturală. Autorităţile locale din oraşele amintite au înţeles imensa oportunitate de investiţii şi de imagine generată de intrarea în competiţia pentru capitala culturală europeană. Peste tot unde am fost, am spus că fiecărui oraş îi lipseşte un eveniment cultural identitar şi exponenţial. Chiar dacă Clujul are TIFF-ul, Craiova – Festivalul Shakespeare, Iaşiul  şi Timişoara – un festival internaţional de literatură şi un festival internaţional al educaţiei, aceste evenimente nu au ajuns să aibă o dimensiune europeană de prim rang şi nu sunt cotate în primele 5 evenimente anuale ale fiecărui gen artistic. Am dat exemplul Sibiului care, dacă nu ar fi avut Festivalulul Internaţional de Teatru iniţiat de Constantin Chiriac şi dacă nu l-ar fi avut pe Chiriac însuşi, nu ar fi avut miză pentru a fi ales capitală culturală europeană. Cei de la Paphos, în Cipru, unde am fost, în 2009, cu o delegaţie condusă de primarul Neculai Onţanu, au reuşit să convingă juriul european şi să obţină titlul de capitală culturală europeană, în 2017, cu conceptul „Uzina culturală în aer liber” şi festivalul de operă în aer liber din cetatea antică, cu o istorie de aproape 20 de ani. A fost mai important pentru ciprioţi conceptul şi programul în faţa infrastructurii! Sunt tare curios să aflu ce va prevala pentru români?

Îmbucurătoare este dorinţa autorităţilor locale de a investi mai mulţi bani pentru infrastructura culturală şi pentru evenimentele artistice de primă mână. Primăria Municipiului Timişoara a prevăzut pentru agenda manifestărilor culturale pe anul 2014 7,5 milioane lei. Anul trecut, Consiliul Judeţean Iaşi a aprobat pentru FILIT 600.000 Euro. Recent, bugetul Ministerului Culturii a fost suplimentat de Guvern cu 3,1 milioane de lei, pentru susținerea proiectelor culturale din cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) și Astra Film Festival.

Problema identitară ţine numai de cei care vor organiza conceptul, programul şi infrastructura culturală pentru fiecare oraş candidat. Să nu uităm faptul că programul trebuie să cuprindă evenimente pentru 365 de zile. Lobby-ul îşi va avea partea sa importantă! Peste toate, însă, cei care lucrează pentru capitala culturală europeană mai au foarte multe de lucrat pentru a prezenta evenimentul lor identitar şi exponenţial!

În acest moment, două oraşe au ceva în plus pentru a câştiga. E vorba despre capitalele Transilvaniei şi Moldovei, Cluj-Napoca şi Iaşi. Clujul are şansa unei expuneri multiculturale şi a unui eveniment internaţional important cum e  TIFF-ul. Nu întâmplător, candidatura Clujului se bazează pe conceptul „East of West, Servus 2021” şi pe convieţuirea în acelaşi spaţiu a unor comunităţi cu identităţi etnice, religioase şi culturale diferite, o sinteză cosmopolită a întâlnirii dintre Est şi Vest. Iaşiul are şansa unei valorizări identitare geostrategice prin invitarea în proiect a două oraşe exponenţiale pentru ideea de românitate: Chişinău şi Cernăuţi. Şi Clujul, şi Iaşiul dispun de o infrastructură culturală importantă şi simbolică istoric şi de ambiţii bugetare semnificative pentru realizarea proiectului. La Bookfest, primarul Gheorghe Nechita a prezentat Festivalul Internaţional al Educaţiei – FIE de la Iaşi, între 20-29 iunie 2014, şi pe preşedintele de onoare al FIE, Maestrul Ion Caramitru.

Dincolo de orgolii şi de patriotisme locale, fiecare oraş coandidat ar trebui să nu uite că reprezintă, chiar şi în formula părţii din întreg, cultura şi spiritualitatea românească!

Dan Mircea CIPARIU