Publicist şi prozator, Ioan Groşan s-a născut la 3 octombrie 1954 în Satulung, Maramureş. După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a fost profesor, director artistic al studioului de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii (condus de Lucian Pintilie) şi redactor la publicaţiile „Contrapunct” şi „Academia Caţavencu”. A fost, de asemenea, editorialist al cotidianului „Ziua” şi comentator al ziarului „Adevărul”.

Şi-a început cariera de scriitor în 1985, cu volumul „Caravana cinematografică”, pentru care a câştigat Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru este.

Dintre volumele publicate menţionăm: „Trenul de noapte” (1989), „Şcoala ludică”(1990; 2011), „Planeta Mediocrilor” (1991; 2002; 2008), „O sută de ani de zile la Porţile Orientului” (1992), pentru care a obţinut Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, „Jurnal de bordel” (1995), „Nutzi, spaima Constituţii. Jurnal de Cotroceni” (1998), „Judeţul Vaslui în NATO” (2002), “Caravana cinematografică şi alte povestiri” (2005), „Un om din Est” (2010), “Nutzi, spaima Constituţiei” (2011).  Multe dintre nuvelele şi povestirile sale au fost traduse în franceză, germană, maghiară, poloneză, rusă şi vietnameză.